Luceste

La Vasiliada, Stau si citesc. Beau un ceai, Earl Grey Blue Flower, indulcit cu zahar brun si citesc Marte Rosu de Kim Stanley Robinson. Citesc in secret din motive de rusine. Mi-e rusine sa citesc SF la vasiliada, ca sa nu mai vorbesc de ultimul numar din Top Gear din geanta sau de campania la DnD under construction. Cand nu citesc Ma uit la oamenii care intra si ies. Literati, in general. Cei mai multi religiosi. Eu, ca agnostic nu ma simt in largul meu.
Usa se deschide si intra o fata si un baiat. Amandoi pe la 20 de ani, amandoi in geci de vinilin si blugi cu sclipici. Ea are par cu suvite , sateno-blondo-roscato-brunete, el negru cu tepi. Intra ca intr-o cripta, pasind cu grija, isi fac ostentativ cruce la una dintre icoane. Se uita nedumeriti dupa daemon locus.
Acesta, un tinerel cu un inceput de barba preoteasca ii intampina.
El pare un pic dezorientat, de parca ar fi trait toata viata in imponderabilitate si acum greutatea ideilor din rafturi il atrage cu multipli g. Ea preia initiativa:
"Nu va suparati, aveti cartea (coboara vocea) Luceste "
Tipul, nedumerit, intreaba ce carte.
"Cartea Luceste" revine tipa.
Vanzatorul se incrunta: "Stiti cumva in ce colectie?"
Ea Zambeste gales: "hihi, nu." (un fel de , hai ma, las-o moarta, am eu fata?).
"Stiti Autorul?"
Fata Zambeste cu gura pana la urechi, tipul ranjeste. Ea completeaza.
"Luceste de Mircea Lucescu!"
Nedumerit, Daemon Locus se duce sa se uite. Cei doi schimba priviri apoi se uita in jur la cartile ce-i inconjoara. Singuri impotriva tuturor.
Tipul se intoarce, dand din cap.
Cei doi parasesc libraria.
Tipul se intoarce la ale sale lecturi. Cum s-a intunecat afara, aprinde lumina jos. Apoi la etaj.
Becul de deasupra mea se aprinde. Luceste.
Platesc si plec.