Summa

Iata inca un episod din "Moartea lui Homo Faber", serial de mare audienta, scris pe genunchii unei minti grabite. Ideea incoltita in miez de noapte, dupa un asediu prelungit asupra notiunii de cunoastere completa, este una simpla. Omul a ajuns in stadiul in care a pierdut conexiunea cu ideea de summa, de cunoastere sumativa. Relationarea a ceea ce creeaza intr-un sistem coerenet si comprehensiv suna stupid, nu? Prea bine, iata sistemul nostru scolar, prasind cunoasterea enciclopedica. Trebuie sa stim totul oricum, de-a valma, ignorand ideile celor care cu milenii in urma *bla bla* au venit cu draftu' a ceea ce azi numim noi scoala, sperand ca stiind geometrie, filosofie si alte asemeni ne facem oameni (si nu prin diluarea nivelului de pregatire pe o arie curriculara extinsa, ca sa spoim cu var chirpiciu'). Coerenta a ceea ce ni se vinde ca fiind un surogat satisfacator de curiozitate [trasatura ale carei gene nu s-au mai perpetuat] este, pare-se, cu totul si cu totul secundara cand vine vorba de mentinerea aparentei unei continuitati a cunoasterii. Ne furam caciula? Absolut. Asta-i neincrederea in metanarative postmoderna: cand suntem prea smecheri sa mai si credem sincer ca facem ceva bun si inaltator cu naivitatea celui care are curaj sa spuna ca regele e-n pielea goala. Respingem povestea "cunoasterii complete" prin alaptarea progeniturii ei degenerate, invatamantul modern. Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o, homo faber!